Román
Doresc să-mi scriu povestea astfel încât oamenii o vor citi. o vor trăii. o vor simți.
Poate deveni doar un gând în șoaptă. Până când, devine o realitate.
Parte grea părea prezentul. Trecutul este păstrat la loc sigur. Iar viitorul- un loc imprevizibil.
Nu știu exact când am început să scriu. Poate în minte scriam demult, iar sufletul nu a mai putut să tacă. Dar ceva lipsea pe atunci. CURAJUL
Unde vocea mea interioară era acoperită de altele, ce sunau precum a unui ecou.
Am dorit de multă vreme să scriu o carte, unii oameni îmi ofereau credit, chiar și mici cadouri. precum un stilou, de modă veche, dar cu un stil prezent. Iar alții, nici nu mă luau în seamă.
Uneori uitam ce voiam să spun, chiar înainte de a spune. Așa că am ales să scriu. Repede. De mână. Pe colțuri de pagini, pe bucăți de suflet.
Am deschis telefonul, am filmat un clip, dar m-am pierdut printre drafturi, am crezut că TikTok-ul îmi va da un răspuns. Dar am înțeles că nu este despre răspuns. E drumul până la răspuns.
Boala m-a oprit, dar m-a și așezat.
M-a învățat că vindecarea nu vine în liniște perfectă, ci în valuri fragile de curaj. Și că uneori , chiar și atunci când ai impresia că te rupi- te reconstruiești.
Pentru că nu știi dacă prezentul îți aduce salvarea. sau încă o cădere.
Dar tot aici se naște curajul.
Aceasta nu e doar povestea mea.
Este poate, și a ta.
Dacă citești această carte, iar inima ta a tăcut prea mult timp, atunci ai ajuns exact unde trebuie.
Am scris aceste rânduri cu durere, dar cu puterea și curajul de a merge mai departe.
