Román
Sacralitatea cuvântului ,,este expresia care zugrăvește trăirile acestui suflet sensibil care prin poemele deosebite ne poartă pașii prin poieni pline de flori, prin păduri încântătoare populate de cerbi și viețuitoare ale locului ce se ivesc pe poteci tainice și pe dealurile înverzite.
Alături de Milucă suntem oaspeți sosiți pe ulițele satului românesc, în mijlocul horelor și cântecelor înnobilate de frumusețea fetelor îmbrăcate după tradiția ancestrală a portului popular românesc. Cântecul și fiorul tainic al dorului este asemeni unei doine blânde , fiind nelipsit din creația autorului.
,,În sat la noi sunt zece fete/ Frumoase cum nu se poate/De-ar fi s-aleg le iau pe toate/ Ce ochi adânci, ce mândre plete.../La horă mai ales să vii/Să vezi cum saltă-n cântecele/ Ori vino la cules de vii/Sau toamna când ți-o fii mai jele.,, Poemul În sat la noi
Citindu-l pe Milucă, dorești instinctiv să te apropii tot mai mult de acest suflet care dăruiește din apa vie a cuvântului său, dorești să citești și alte poeme, alte curgeri, izvorâte din această sursă de poezie sacră, pură. Dorești ca apa limpede a acestui izvor să adape și alte inimi și să le apropie de rădăcinile ancestrale care au hrănit sevele acestui izvor, din roua pământului străbun și din sclipirea aștrilor, aștrii cu care autorul dialoghează la fel cum o face cu întreaga creație.
Atâtea seri furat-am umbre,/Vântului de-asemeni struna,/Prin desișuri sumbre/Fericit vorbeam cu luna./Lună, tu de atâta vreme/Stai pe ceruri sclipitoare,/Spune-mi tu, de ce se teme/Draga mea și tot dispare?/Eu vorbit-am blând cu mine,Iarba codrului s-o calc./Ea se duce și nu vine/Poate eu dânsei nu-i plac? Poemul ,,Am iubit candva,,
Pătrunzând în lumea poeziei autorului Milucă, trăiești un răsfăț al simțurilor, simți vibrând în ființa ta muzica divină a naturaleții care înnobilează spiritul prin sacralitatea cuvântului.
Daniela Topîrcean - poet
