...nu e nici suflet, nici intelect i nu are nici imagina ie, opinie, ra iune sau în elegere. Nu e nici cuvânt, nici intelec ie. Nici nu se spune, nici nu se în elege. Nu e nici numar, nici ordine, nici marime, nici micime, nici egalitate, nici inegalitate, nici asemanare sau neasemanare; nici imobil, nici în repaus, nici în mi care. Nu are nici putere, nu e nici putere sau lumina. Nu vie uie te, nici via a nu este. Nu e nici fiin a, nici eternitate, nici timp. Nu exista atingere inteligibila cu ea, nici cunoa tere tiin ifica, nici adevar nu este, nici împara ie, nici în elepciune. Nu e nici unul, nici unitate, nici dumnezeire sau bunatate. Nu e nici duh, cum îl tim noi, nici fiime, nici paternitate, nici altceva din ale noastre sau ale altcuiva dintre existen ele cunoscute. Nu e nici ceva din cele ce nu sunt, nici ceva din cele ce sunt, nici nu o cunosc pe ea cele ce sunt /ceva/, ce [anume] este ea (...). Nu este nici cuvânt al ei, nici nume, nici cuno tin a. Nu e nici întuneric, nici lumina, nici eroare, nici adevar (Dionisie Areopagitul, De mystica theologia V).
