Román
Tânără, prea tânără pentru valul între- bărilor care o caută, trăieşte aşteptând răspunsuri pe care singură trebuie să le afle.
Năzuinţa spre asceză nu-i pornită doar din necesitatea de autoînălțare morală, ci şi o formă de autoapărare fiind sedusă de dorinți "..plecată cu durere"
Întrebările cad brutal, fără minimă coloratură retorică, vizează elemente grave ale existenței, consecință a tine- reții agitate de nevoia acută de adevăr Minciuna, conventionalul, pot să-i invadeze ființa (şi lirica): „Degetele miros a calimară/ Cuvintele transmit parfum de hârtie". dar literele s-au transformat în râni adânci". Mărturisind pendu- larea între suferinţă şi speranţă, între lumina adevărului şi negura
incertitudinilor, poeta se dezvăluie sufleteşte cu o privire severă adresată sieşi, dar şi lumii căreia ii apartine. Vechii gânditori crestini au ajuns la concluzia că forma supe- rioară de poezie este cea de laudă a lui Dumnezeu.
Impinsă de valul propriilor nemulțumiri, poeta noastră presim-
te mişcarea chiar dacă nu şi consecintele
Dan Lazărescu
