Román
Eva nu uită nimic.
Nu chipuri. Nu fraze. Nu detalii aparent nesemnificative.
Într-o lume în care crimele sunt închise rapid, iar adevărul este adesea negociabil, memoria ei perfectă devine o povară - și o armă. Eva nu caută vinovați. Caută tipare. Tăceri. Lucruri care nu se potrivesc.
Când un scriitor celebru de romane polițiste pare implicat într-o moarte "banală", cazul este aproape prea elegant pentru a fi real. Totul se leagă. Prea bine.
Iar când un al doilea dosar - o crimă violentă, cu probe clare și un vinovat perfect - ajunge pe masa ei, Eva știe instinctiv că adevărul nu va fi acolo unde indică dovezile.
Pe parcursul investigațiilor, Eva descoperă că unele crime nu sunt perfecte pentru că nu lasă urme, ci pentru că lasă exact urmele pe care cineva vrea să le vedem. Iar uneori, adevărul complet nu aduce dreptate - doar liniște sau vinovăție.
Ce nu uită Eva:O crimă (aproape) perfectă este un roman psihologic despre memorie, manipulare și limitele justiției. Despre cazuri care se rezolvă... și despre cele care refuză să se închidă.
Pentru că nu toate adevărurile vor să fie salvate.
Unele doar încetează să se mai prefacă.
